Capitolul IV

POATE MAI TARZIU…

Dar ca sa vorbesti cu cineva trebuie sa fii ascultat….
Alex nu vroia sa vorbeasca, cu atat mai putin sa asculte.Deja luase o hotarare in ceea ce o priveste pe Ana.
“Asculta!Nu poti veni asa de la o zi la alta.Credeam ca am luat o decize gresita in ceea ce o priveste pe Mandy,dar se descurca de minune.Trebuia sa iau decizia asta mai demult.”
“Atunci..(nu mai este cazul sa iti spun ca locul meu este aici..in firma asta,aproape de tine,aproape de ceea ce imi doresc)..sper sa realizeze Mandy tot ceea ce eu nu am putut realiza!”
Nu i-a fost usor sa ia hotararea asta pentru ca Ana nu era genul care sa renunte asa usor,dar recunostea si ea cand lupta era pierduta.
Cat despre Alex…El nu isi dadea seama de greselile pe care le facea decat atunci cand acestea se intorceau impotriva lui.
In timp ce Ana parasea firma,Mandy se asigura ca aceasta stia drumul spre iesire.
”Ce pot sa spun Ana..cand sunt buna,sunt buna,dar cand sunt rea sunt chiar mai buna!”
Nimeni nu o mai auzea acum..in capul Anei rasuna alta voce..cea care ii spunea ca nu trebuia sa se intoarca de la bun inceput..acum stia ca indiferent de ce se v-a mai intampla,firma si Alex nu mai erau ale ei .
Se spune ca daca viata iti da lamai, trebuie sa faci limonada dar cu siguranta partea buna din tot ceea ce se intamplase nu era Mandy, lovindu-se cu capul de usa de la intrare in “drumul ei” spre iesire , varsand cafeaua pe camasa ei alba,abia luata de la curatatorie.
“Andreeeeeeeeea!!!!!! Cafeaua asta arde ca focurile iadului.”
“Daca va intreb de unde stiti asta o sa imi taiati din salariu?!”