Capitolul IV
POATE MAI TARZIU…
Dar ca sa vorbesti cu cineva trebuie sa fii ascultat….
Alex nu vroia sa vorbeasca, cu atat mai putin sa asculte.Deja luase o hotarare in ceea ce o priveste pe Ana.
“Asculta!Nu poti veni asa de la o zi la alta.Credeam ca am luat o decize gresita in ceea ce o priveste pe Mandy,dar se descurca de minune.Trebuia sa iau decizia asta mai demult.”
“Atunci..(nu mai este cazul sa iti spun ca locul meu este aici..in firma asta,aproape de tine,aproape de ceea ce imi doresc)..sper sa realizeze Mandy tot ceea ce eu nu am putut realiza!”
Nu i-a fost usor sa ia hotararea asta pentru ca Ana nu era genul care sa renunte asa usor,dar recunostea si ea cand lupta era pierduta.
Cat despre Alex…El nu isi dadea seama de greselile pe care le facea decat atunci cand acestea se intorceau impotriva lui.
In timp ce Ana parasea firma,Mandy se asigura ca aceasta stia drumul spre iesire.
”Ce pot sa spun Ana..cand sunt buna,sunt buna,dar cand sunt rea sunt chiar mai buna!”
Nimeni nu o mai auzea acum..in capul Anei rasuna alta voce..cea care ii spunea ca nu trebuia sa se intoarca de la bun inceput..acum stia ca indiferent de ce se v-a mai intampla,firma si Alex nu mai erau ale ei .
Se spune ca daca viata iti da lamai, trebuie sa faci limonada dar cu siguranta partea buna din tot ceea ce se intamplase nu era Mandy, lovindu-se cu capul de usa de la intrare in “drumul ei” spre iesire , varsand cafeaua pe camasa ei alba,abia luata de la curatatorie.
“Andreeeeeeeeea!!!!!! Cafeaua asta arde ca focurile iadului.”
“Daca va intreb de unde stiti asta o sa imi taiati din salariu?!”
miercuri, 23 februarie 2011
miercuri, 9 februarie 2011
Capitolul III
INCA PUTIN!
“Sunt doua tipuri de persoane..unii care intra in viata noastra pentru a ne invata o lectie, pentru ca mai apoi sa plece, si mai sunt cei care intra in viata noastra ca sa ramana,acolo,pentru totdeauna!
Mereu m-am intrebat ce fel de persoana e Alex.Nu parea genul care sa “fie doar in trecere”.Dar a iesit din viata mea la fel de repede cum a si intrat.Si totusi cand a intrat, nu ma asteptam sa ii deschid,dar a reusit cumva sa treaca peste toate masurile mele de siguranta..Ce naiva…inima naiva!!!!!Si deci,ce lectie am invatat de la El?
Cred ca am invatat ca fericirea depinde numai de tine.Nu te astepta sa faca altcineva asta in locul tau.Fericit esti cat inca nu constientizezi,ca iubesti defapt, o persoana pe care doar aveai impresia ca o cunosti.Cand “iubirea” te face sa te simti nefericit,atunci depinde numai de tine sa fi fericit...”
Cu asta se trezise in cap Ana in dimineata urmatoare.Parea sa fie o zi lunga.
“Iti spun Carla,o sa ma duc chiar acum la birou.Am muncit prea mult pentru ca cineva precum M. sa obtina toate meritele.Nu pot sa plec asa.”
“Uiti ca nu este nevoie “sa pleci asa”.Poti sa ramai, ca sa dovedesti ca inca mai ai multe de oferit si tu meriti promovarea…dar asta o sa te faca fericita?”
“Poate nu o sa ma faca pe mine fericita,dar sigur o sa sterga zabetul cuiva e pe fata.”
“Ce e mai importanta…fericirea ta sau fericirea ei?”
“….”
“Ana?!?”
Ana deja stia ce avea de facut…
Cand a ajuns la birou, M. era deja instalata si incepuse sa dea ordine.
“Andreea,stii doar ca imi place cafeaua fierbinte!Vreau sa vad cum mi se aburesc ochelarii!!!Si de ce nu ai venit cu cana mea de la Starbucks?De ce nu am si biscuiti langa cafea si de ce nu ai pus mai mult zahar,asa cum ti-am spus?”
“Andreea,de ce nu pot sa sar pur si simplu pe geam si sa fac o favoare lumii?”gandea Andreea-secretara-care-isi-uraste-in secret-sefa-si-care-ar-taia-franele-de-la-masina-ei-doar-ca-sa-fie-cea-care-o-sa-primeasca-toate-multumirile-cand-scorpia-nu-o-sa-isi-mai-fataie-fundul-prin-firma.
“Buna dimineata Mandy!”,spuse Ana cu o voce grava,dar nu astepta niciun raspuns si se indrepta spre biroul lui Alex.
“Trebuie sa vorbim!”
...
INCA PUTIN!
“Sunt doua tipuri de persoane..unii care intra in viata noastra pentru a ne invata o lectie, pentru ca mai apoi sa plece, si mai sunt cei care intra in viata noastra ca sa ramana,acolo,pentru totdeauna!
Mereu m-am intrebat ce fel de persoana e Alex.Nu parea genul care sa “fie doar in trecere”.Dar a iesit din viata mea la fel de repede cum a si intrat.Si totusi cand a intrat, nu ma asteptam sa ii deschid,dar a reusit cumva sa treaca peste toate masurile mele de siguranta..Ce naiva…inima naiva!!!!!Si deci,ce lectie am invatat de la El?
Cred ca am invatat ca fericirea depinde numai de tine.Nu te astepta sa faca altcineva asta in locul tau.Fericit esti cat inca nu constientizezi,ca iubesti defapt, o persoana pe care doar aveai impresia ca o cunosti.Cand “iubirea” te face sa te simti nefericit,atunci depinde numai de tine sa fi fericit...”
Cu asta se trezise in cap Ana in dimineata urmatoare.Parea sa fie o zi lunga.
“Iti spun Carla,o sa ma duc chiar acum la birou.Am muncit prea mult pentru ca cineva precum M. sa obtina toate meritele.Nu pot sa plec asa.”
“Uiti ca nu este nevoie “sa pleci asa”.Poti sa ramai, ca sa dovedesti ca inca mai ai multe de oferit si tu meriti promovarea…dar asta o sa te faca fericita?”
“Poate nu o sa ma faca pe mine fericita,dar sigur o sa sterga zabetul cuiva e pe fata.”
“Ce e mai importanta…fericirea ta sau fericirea ei?”
“….”
“Ana?!?”
Ana deja stia ce avea de facut…
Cand a ajuns la birou, M. era deja instalata si incepuse sa dea ordine.
“Andreea,stii doar ca imi place cafeaua fierbinte!Vreau sa vad cum mi se aburesc ochelarii!!!Si de ce nu ai venit cu cana mea de la Starbucks?De ce nu am si biscuiti langa cafea si de ce nu ai pus mai mult zahar,asa cum ti-am spus?”
“Andreea,de ce nu pot sa sar pur si simplu pe geam si sa fac o favoare lumii?”gandea Andreea-secretara-care-isi-uraste-in secret-sefa-si-care-ar-taia-franele-de-la-masina-ei-doar-ca-sa-fie-cea-care-o-sa-primeasca-toate-multumirile-cand-scorpia-nu-o-sa-isi-mai-fataie-fundul-prin-firma.
“Buna dimineata Mandy!”,spuse Ana cu o voce grava,dar nu astepta niciun raspuns si se indrepta spre biroul lui Alex.
“Trebuie sa vorbim!”
...
miercuri, 10 iunie 2009
Amazoana in timpul liber
Capitolul I
GHICI CE…..
Nu era prima dimineata in care Ana avea un sentiment de neliniste.
“Poate un ceai cald imi va face bine “ gandi ea cu voce tare. “Si de ce nu… trei lingurite de zahar ar reusi sa indulceasca pana si ziua asta posomorata.”
Ding dong! Ding dong! Ding dong!
“Cine sa fie la ora asta?…eu una as mai fi zabovit putin in pat.”
“Hei! Alex… inoportun ca de obicei. Cei cu tine pe aici?”
“Nu raspunzi la telefon de luni. Esti in regula?”
“Aaaa…deci asta era?! credeam ca te-ai razgandit.”
“Ei bine… tu ai hotarat sa pleci de la firma. Esti bine venita oricand inapoi, in caz ca asta voiai sa auzi.”
“Esti pe aproape Einstein. Ce zici de o promovare. Lucrez la firma asta de cand ma stiu. Sunt capabila de mai multe responsabilitati. Sti tu sti bine asta.”
“Lasa-ma sa ma mai gandesc. Bine!”
“Ce este asa de greu! Am discutat despre asta de mai multe ori. Nu este o decizie greu de luat. Ai nevoie de o persoana capabila in firma, iar eu sunt exact omul potrivit.
Deci…”
“Bine, treci maine pe la birou!
Acum nu ma inviti innauntru?”
“Imi cer scuze. Intra!”
Te servesc cu un ceai? Tocmai l-am pregatit.”
“Cum as putea sa te refuz.”
Capitolul 2
TINE-MI PUMNII!
Astazi mai mult ca oricand Ana a zabovit ceva mai mult in fata sifonierului. Doar era o ocazie speciala nui asa?
Desi nu era prima ocazie speciala din viata sa tumultoasa….Ana nu se putea decide intre sacoul negru cu flori de primavara sau rochia bej din satin. S-a hotarat sa fie mai indrazneata si a ales pluoverul din dantela si rochia sa prefretara asortata minunat cu o esarfa gri petrol care completa tinuta de minune.
Tocmai cand totul parea perfect…isi da aseama ca este intr-o mare intarziere si nici geanta nu coopereaza…e de negasit. Asta inseamna ca pana la firma o sa alerge mai ceva ca la maraton….dar era obisnuita ca viata ei sa meraga pe viteza fast forward
Ajunsa la firma exact la ora stabilita ieri de Alex…..asteapa sa fie chemata la el in birou…cand…" bucurie mare" apare nesuferita de Monica sau M. cum ii spuneau toti “prietenii”.
“Am pus o vorba buna pentru tine!” Spune ranjind M. si iese din birou cu o expresie taramba pe fata.
“O vorba buna pentru mine?!?! sigur a patit ceva.”
“Ana…punctuala ca de obicei! remarca Alex.”
“Am venit cat am putut de repede!”..dar vai….a uitat sa se uite in oglina. Acum parul e dezornonat, rimelul intins si hainele par mai degraba aruncate pe ea…singurul lucru care o linisteste este acela ca macar e singura in birou cu Alex iar el deja nu mai poate fi surprins.
Ooops!! Prea tarziu…. Biroul lui este plin de actionari ai firmei si pe toti ii bufneste rasul.
Sigur azi nu este ziua mea norocoasa…desi cand am citit de dimineata in horoscop asa scria.” Impliniri si realizari pe toate planurile. Astazi nu veti avea parte de niciun fenomen notabil. Singurul accesoriu de care veti avea nevoie pe parcursul intregii zile este farmecul dumneavoastra personal.”
“Aaaaa…din asta am din plin!!!! spuse Ana zambind,plina de modestie.”
In cele din urma isi cere scuze..se duce la toaleta si isi asigura un nou look impecabil. “Acum na-m cum sa dau gres.”
Dar..inainte sa intre in biroul lui Alex..acesta o operste si ii spune:” Uite…am sa facut tot posibilul dar postul a fost ocupat.”
“Ocupat? Asta e culmea. Chiar ieri mi-ai spus ca am postul asigurat!”
“Da dar…a intervenit ceva... adica cineva, in ultimul moment.”
Intr-o fractiune de secunda Ana isi da seama ce cauta M. la ora aceea in biroul lui Alex. Si fara sa mai schiteze un gest se intdeapta spre liftul care parca o astepta. Care ar fi sansa sa gaseasca liftul disponibil si la acelasi etaj?De obicei ii lua minute in sir.Asta ii asigura o escapada cat mai rapida..pana sa I se zareasca o lacrima si Alex sa fie impresionat.
Dar…cand sa intre in lift usile i se inchid in nas si odata cu ele este rapita si frumoasa ei geanta. Asta clar nu era prevazut pentru azi. O ia repede la fuga pe scari in speranta ca o sa-si recupereze geanta…dar degeaba…tocurile nu sunt cele mai indicate cand vrei sa cobori cinci etaje intr-un ritm alert.
Cand ajunge in cele din urma la parter observa ca nu este nici urma de geanta. Intreaba portarul care ii spune ca tocmai a vazut un domn iesind cu o geanta in mana, dar nu i sa parut nimic suspicios …deci ce motiv avea sa-l opreasca??
“Ce sa fac acum fara geanta…nu tu bani, nu tu telefon, nu tu chei de la apartament.”
O ia incet pe jos pana la apartamentul prietenei sale si urca tacticos scarile, era mai mult decat epuizata.
“Ana..ce-I cu tine pe aici arand in halul asta?, spuse Clara ingrijoarata.”
“Am avut o zi groaznica. Atata tot!”
“O spui de parca ar fi putin lucru! Intra. Sunt sigura ca deabea astepti sa faci o baie cu multa spuma.”
Si fara sa mai schiteze un gest intra in apartamentul primitor al Clarei.
Dupa ce iesi de la baie Clara astepta sa-i dea o veste buna.
“Tocmai am primit un telefon.”
“De la cine?”
“De la cel care are in mainile lui toata viata ta.”
“Dumnezeu? De unde are el numarul tau de telefon?”
“Nu prostuto de la cel care ti-a gasit geanta in lift.”
In cele din urma Ana merse la locul stabilit pentru a-si lua in primire geanta impreuna cu prietena ei Clara.
“E chiar dragut!”
“Stiu! Dar si mai dragut este ca geanta mea e la el.”
“In cazul asta nu mai ai nevoie de ajutorul meu. Am plecat.”
“Ce? Ai innebunit? Cum sa ma lasi aici singura?”
“Bine. Imi iau o masa aproape de voi.”
“Buna eu sunt A-n..na(si sunt profund impresionata….mmmmm, parul brunet ochi albastri buze rozalii, tenul perfect …impresionant! A reusit sa-mi smulga un zambet.”)
“Buna eu sunt Marius!”
Se vedea ca atractia era reciproca. Parca timpul a stat in loc pentru ca cei doi sa se poata privi indelung….”
“Cred asta iti apartine!”
“Da..nici nu sti cat ma bucur sa o am inapoi. Intreaga mea viata e acolo, fara ea as fi pierduta.”
“Atunci se poate spune ca ti-am salvat viata.”
“Daaa, spuse Ana inrosindu-se un pic.
Cum ai reusit sa dai de prietena mea? De unde stiai ca sunt acolo?”
“Am fost mai intai de toate la tine acasa, dar apoi mi-am dat seama ca ai cheile in geanta deci s-ar putea sa fi la o prietena. Am luat-o pe prima care am gasit-o in agenda.Bag de seama ca a functionat. Acum geanta e in mainile cui trebuie.”
“Da. Iti multumesc pentru tot, dar s-a facut cam tarziu. Trebuie sa plec.”
“Da. Inteleg.”
Fara sa mai spuna un cuvant, Ana se ridica de la masa acelui necunoscut magnific.
“Deci? Cum a fost? Ti-a cerut numarul de telefon? Ti-a zis ceva?”
“Nu Clara! Singurul lucru care ma intereseaza este ca mi-am recuperat geanta.”
“Asa o fi. Dar vad ca inca iti mai sclipesc ochii.”
Si nu s-a inselat. Ana inca mai suspina dupa Marius. Acum se gandea numai la faptul ca, poate nu-l va mai vedea niciodata.
Va urma...
GHICI CE…..
Nu era prima dimineata in care Ana avea un sentiment de neliniste.
“Poate un ceai cald imi va face bine “ gandi ea cu voce tare. “Si de ce nu… trei lingurite de zahar ar reusi sa indulceasca pana si ziua asta posomorata.”
Ding dong! Ding dong! Ding dong!
“Cine sa fie la ora asta?…eu una as mai fi zabovit putin in pat.”
“Hei! Alex… inoportun ca de obicei. Cei cu tine pe aici?”
“Nu raspunzi la telefon de luni. Esti in regula?”
“Aaaa…deci asta era?! credeam ca te-ai razgandit.”
“Ei bine… tu ai hotarat sa pleci de la firma. Esti bine venita oricand inapoi, in caz ca asta voiai sa auzi.”
“Esti pe aproape Einstein. Ce zici de o promovare. Lucrez la firma asta de cand ma stiu. Sunt capabila de mai multe responsabilitati. Sti tu sti bine asta.”
“Lasa-ma sa ma mai gandesc. Bine!”
“Ce este asa de greu! Am discutat despre asta de mai multe ori. Nu este o decizie greu de luat. Ai nevoie de o persoana capabila in firma, iar eu sunt exact omul potrivit.
Deci…”
“Bine, treci maine pe la birou!
Acum nu ma inviti innauntru?”
“Imi cer scuze. Intra!”
Te servesc cu un ceai? Tocmai l-am pregatit.”
“Cum as putea sa te refuz.”
Capitolul 2
TINE-MI PUMNII!
Astazi mai mult ca oricand Ana a zabovit ceva mai mult in fata sifonierului. Doar era o ocazie speciala nui asa?
Desi nu era prima ocazie speciala din viata sa tumultoasa….Ana nu se putea decide intre sacoul negru cu flori de primavara sau rochia bej din satin. S-a hotarat sa fie mai indrazneata si a ales pluoverul din dantela si rochia sa prefretara asortata minunat cu o esarfa gri petrol care completa tinuta de minune.
Tocmai cand totul parea perfect…isi da aseama ca este intr-o mare intarziere si nici geanta nu coopereaza…e de negasit. Asta inseamna ca pana la firma o sa alerge mai ceva ca la maraton….dar era obisnuita ca viata ei sa meraga pe viteza fast forward
Ajunsa la firma exact la ora stabilita ieri de Alex…..asteapa sa fie chemata la el in birou…cand…" bucurie mare" apare nesuferita de Monica sau M. cum ii spuneau toti “prietenii”.
“Am pus o vorba buna pentru tine!” Spune ranjind M. si iese din birou cu o expresie taramba pe fata.
“O vorba buna pentru mine?!?! sigur a patit ceva.”
“Ana…punctuala ca de obicei! remarca Alex.”
“Am venit cat am putut de repede!”..dar vai….a uitat sa se uite in oglina. Acum parul e dezornonat, rimelul intins si hainele par mai degraba aruncate pe ea…singurul lucru care o linisteste este acela ca macar e singura in birou cu Alex iar el deja nu mai poate fi surprins.
Ooops!! Prea tarziu…. Biroul lui este plin de actionari ai firmei si pe toti ii bufneste rasul.
Sigur azi nu este ziua mea norocoasa…desi cand am citit de dimineata in horoscop asa scria.” Impliniri si realizari pe toate planurile. Astazi nu veti avea parte de niciun fenomen notabil. Singurul accesoriu de care veti avea nevoie pe parcursul intregii zile este farmecul dumneavoastra personal.”
“Aaaaa…din asta am din plin!!!! spuse Ana zambind,plina de modestie.”
In cele din urma isi cere scuze..se duce la toaleta si isi asigura un nou look impecabil. “Acum na-m cum sa dau gres.”
Dar..inainte sa intre in biroul lui Alex..acesta o operste si ii spune:” Uite…am sa facut tot posibilul dar postul a fost ocupat.”
“Ocupat? Asta e culmea. Chiar ieri mi-ai spus ca am postul asigurat!”
“Da dar…a intervenit ceva... adica cineva, in ultimul moment.”
Intr-o fractiune de secunda Ana isi da seama ce cauta M. la ora aceea in biroul lui Alex. Si fara sa mai schiteze un gest se intdeapta spre liftul care parca o astepta. Care ar fi sansa sa gaseasca liftul disponibil si la acelasi etaj?De obicei ii lua minute in sir.Asta ii asigura o escapada cat mai rapida..pana sa I se zareasca o lacrima si Alex sa fie impresionat.
Dar…cand sa intre in lift usile i se inchid in nas si odata cu ele este rapita si frumoasa ei geanta. Asta clar nu era prevazut pentru azi. O ia repede la fuga pe scari in speranta ca o sa-si recupereze geanta…dar degeaba…tocurile nu sunt cele mai indicate cand vrei sa cobori cinci etaje intr-un ritm alert.
Cand ajunge in cele din urma la parter observa ca nu este nici urma de geanta. Intreaba portarul care ii spune ca tocmai a vazut un domn iesind cu o geanta in mana, dar nu i sa parut nimic suspicios …deci ce motiv avea sa-l opreasca??
“Ce sa fac acum fara geanta…nu tu bani, nu tu telefon, nu tu chei de la apartament.”
O ia incet pe jos pana la apartamentul prietenei sale si urca tacticos scarile, era mai mult decat epuizata.
“Ana..ce-I cu tine pe aici arand in halul asta?, spuse Clara ingrijoarata.”
“Am avut o zi groaznica. Atata tot!”
“O spui de parca ar fi putin lucru! Intra. Sunt sigura ca deabea astepti sa faci o baie cu multa spuma.”
Si fara sa mai schiteze un gest intra in apartamentul primitor al Clarei.
Dupa ce iesi de la baie Clara astepta sa-i dea o veste buna.
“Tocmai am primit un telefon.”
“De la cine?”
“De la cel care are in mainile lui toata viata ta.”
“Dumnezeu? De unde are el numarul tau de telefon?”
“Nu prostuto de la cel care ti-a gasit geanta in lift.”
In cele din urma Ana merse la locul stabilit pentru a-si lua in primire geanta impreuna cu prietena ei Clara.
“E chiar dragut!”
“Stiu! Dar si mai dragut este ca geanta mea e la el.”
“In cazul asta nu mai ai nevoie de ajutorul meu. Am plecat.”
“Ce? Ai innebunit? Cum sa ma lasi aici singura?”
“Bine. Imi iau o masa aproape de voi.”
“Buna eu sunt A-n..na(si sunt profund impresionata….mmmmm, parul brunet ochi albastri buze rozalii, tenul perfect …impresionant! A reusit sa-mi smulga un zambet.”)
“Buna eu sunt Marius!”
Se vedea ca atractia era reciproca. Parca timpul a stat in loc pentru ca cei doi sa se poata privi indelung….”
“Cred asta iti apartine!”
“Da..nici nu sti cat ma bucur sa o am inapoi. Intreaga mea viata e acolo, fara ea as fi pierduta.”
“Atunci se poate spune ca ti-am salvat viata.”
“Daaa, spuse Ana inrosindu-se un pic.
Cum ai reusit sa dai de prietena mea? De unde stiai ca sunt acolo?”
“Am fost mai intai de toate la tine acasa, dar apoi mi-am dat seama ca ai cheile in geanta deci s-ar putea sa fi la o prietena. Am luat-o pe prima care am gasit-o in agenda.Bag de seama ca a functionat. Acum geanta e in mainile cui trebuie.”
“Da. Iti multumesc pentru tot, dar s-a facut cam tarziu. Trebuie sa plec.”
“Da. Inteleg.”
Fara sa mai spuna un cuvant, Ana se ridica de la masa acelui necunoscut magnific.
“Deci? Cum a fost? Ti-a cerut numarul de telefon? Ti-a zis ceva?”
“Nu Clara! Singurul lucru care ma intereseaza este ca mi-am recuperat geanta.”
“Asa o fi. Dar vad ca inca iti mai sclipesc ochii.”
Si nu s-a inselat. Ana inca mai suspina dupa Marius. Acum se gandea numai la faptul ca, poate nu-l va mai vedea niciodata.
Va urma...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)